Am plutit adesea printre ganduri, m-am jucat cu diferite cuvinte, am amestecat silabe, am cantat cu sufletul minunea de a fi, de a iubi si de a crede, am colindat pe la inimile altora sperand sa las fiecaruia in prag o vorba pe care sa nu o ingroape nici noianul de zapada, nici vantul de toamna, nici florile din primavara si nici macar o ploaie puternica de vara…
Acum m-am intors acasa si regasesc pustiu locul din mine… timpul a avut grija sa asterne cu indiferenta lui clipe inutile peste amintiri atat de frumoase... E frig si totusi pe la colturi mai sunt inca lacrimi calde, iar in mijloc mai arde tremurand flacara divina.
Da