Am plutit adesea printre ganduri, m-am jucat cu diferite cuvinte, am amestecat silabe, am cantat cu sufletul minunea de a fi, de a iubi si de a crede, am colindat pe la inimile altora sperand sa las fiecaruia in prag o vorba pe care sa nu o ingroape nici noianul de zapada, nici vantul de toamna, nici florile din primavara si nici macar o ploaie puternica de vara…
Acum m-am intors acasa si regasesc pustiu locul din mine… timpul a avut grija sa asterne cu indiferenta lui clipe inutile peste amintiri atat de frumoase... E frig si totusi pe la colturi mai sunt inca lacrimi calde, iar in mijloc mai arde tremurand flacara divina.
Dar de acum se va schimba totul, nu va fi ca inainte ci va fi mai bine, mult mai bine. Eu am revenit cu atata iubire, cu atata prietenie incat ar insemna sa ma ucid daca nu as schimba, daca nu as darui din nou parfum casei mele... si anume inimii mele...